Dependența copiilor de platformele digitale: Portugalia

Consimțământ verificat, nu doar panică

În primele săptămâni ale lui 2026, europenii descoperă, din nou, că nu poți proteja copiii cu indignare. Este nevoie de legi, infrastructură și un minim de curaj pentru a muta obligația și responsabilitatea acolo unde se află cauza: la platforme.

La fel ca și alte state, Portugalia a făcut un pas concret: Parlamentul a aprobat în primă lectură un proiect care cere consimțământ explicit al părinților pentru ca minorii între 13 și 16 ani să acceseze rețelele sociale.

Nu e încă vot final, ceea ce implică riscul unor modificări, dar e suficient de avansat ca să conteze.

Ce e nou și specific Portugaliei

Partea interesantă nu e că „restricționează”. Asta fac tot mai multe state. Interesant e cum:

1. Consimțământul parental e verificat printr-un sistem public de identitate digitală

Părinții își dau acordul prin Digital Mobile Key (DMK), adică o infrastructură națională de autentificare: nu doar „bifați că aveți 18 ani”, ci un mecanism care chiar poate fi aplicat.

2. DMK ajută și la aplicarea interdicției deja existente pentru sub 13 ani

Reuters notează explicit că sistemul ar întări interdicția pentru copiii sub 13 ani nu doar pe social media, ci și pe platforme de video/foto și chiar site-uri de pariuri. Portugalia ne arată că nu tratează online-ul ca pe o singură aplicație, ci ca pe un ecosistem de risc.

3. Obligația cade pe platforme, cu sancțiuni măsurabile

Proiectul cere companiilor să implementeze verificare de vârstă compatibilă cu DMK și prevede amenzi de până la 2% din veniturile globale pentru neconformare.

4. Stadiul proiectului

A trecut în primă lectură cu 148–69 (13 abțineri) și poate fi ajustat înainte de votul final. Nu e PR, e legislație în lucru.

Portugalia, între Franța și Australia: trei modele, aceeași problemă

• Franța împinge spre interdicție pentru sub 15 ani și mută responsabilitatea pe platforme, cu cerințe de verificare a vârstei și discuții despre „funcționalități de social networking” incluse în alte servicii.

• Australia a mers pe „world-first” cu regula sub 16 ani, dar chiar și acolo autoritățile recunosc implicit că implementarea e o luptă continuă, cu ocoliri și consecințe neintenționate.

• Portugalia a ales varianta „cu mecanism”: consimțământ + identitate digitală.

Diferența-cheie: Portugalia încearcă să transforme dezbaterea din „vrem interdicție” în „putem aplica ceva concret”.

La noi, discuția publică este între 2 extreme:

• Raed Arafat a cerut explicit Parlamentului o interdicție pentru sub 15–16 ani,

• în timp ce ministrul de Interne, Cătălin Predoiu, a respins ideea pe argumentul că „interzicerea nu îi pregătește pe copii pentru realitate”.

În paralel, ONG-urile militează pentru un model mai apropiat de Portugalia: interdicție sub 13 ani și acces condiționat (13–15) cu acord parental, plus sancțiuni pentru platforme. Pentru că datele și semnalele repetate arată riscurile reale: cyberbullying, contacte cu străini, lipsa limitelor parentale, presiune socială amplificată digital.

Pentru restricții reale, este nevoie de:

1. Mecanism verificabil (nu doar „consimțământ” pe hârtie)

Portugalia a ales DMK.

2. Răspundere la platforme (nu la copii și părinți)

Când „soluția” e să se descurce familia, statul doar își spală mâinile. Portugalia pune presiune și sancțiuni pe companii.

3. Protecție + confidențialitate

Verificarea vârstei trebuie să fie compatibilă cu drepturile digitale. Altfel, protejăm copiii inventând o “industrie de monitorizare a copiilor”. Franța deja se lovește de zona gri: platforme hibride, mesagerie, jocuri cu funcții sociale.

Ce face Portugalia e un pas pragmatic: mută discuția de la panica morală la arhitectură de politică publică. Dacă proiectul trece în forma actuală, va fi una dintre primele soluții europene în care „acordul părinților” nu e o metaforă, ci un buton apăsat într-un sistem verificabil.

Rămâne de văzut dacă și noi avem voința să construim un mecanism aplicabil, proporțional și compatibil cu regulile UE.

Dacă nu vom reuși, atunci vom continua să discutăm despre încă o generație de copii lăsați singuri cu algoritmii.