„Codul media” în proiectul de lege a culturii

O încercare de a lega libertățile constituționale și realitatea media contemporană de un cadru legislativ coerent

Invitat în ediția din 6 ianuarie a emisiunii Serviciul de Noapte pe care o realizez la Radio România Actualități, ministrul culturii András István Demeter a conturat - în premieră - o propunere de arhitectură legislativă în domeniul culturii, în care media apare ca o piesă distinctă.

Este vorba despre o lege-cadru a culturii sprijinită de trei coduri.

Demeter descrie cele trei coduri ca un ansamblu „triptic” care ar porni de la legea-cadru:

• Codul patrimoniului,

• Codul creației contemporane (arte contemporane, diversitate culturală, „tot ce se naște acum în materie culturală”),

• Codul media, definit ca „ tot ce înseamnă activitate media în orice formă”.

În viziunea sa, Codul media ar avea o funcție de legătură: „asigurarea dialogului” între primele două coduri, legea-cadru și „beneficiarul de pretutindeni”.

Propunerea vine în contextul unei legislații pe care Demeter o consideră fragmentată și voluminoasă: „peste 35” de legi aplicabile în domeniul culturii (fără a include coduri/legi de sistem) și vorbește despre nevoia de armonizare.

El avertizează că soluția nu ar trebui să fie o compilație de tip „copy-paste” și dă ca exemplu un proiect anterior de Cod al patrimoniului, pe care îl descrie ca „extrem de lung… inaplicabil”.

Codul media și European Media Freedom Act

Întrebat despre codul dedicat media, Demeter pornește de la European Media Freedom Act (EMFA) și spune că „implementarea în legislația națională este o prioritate”.

În același timp, respinge ideea unei soluții minimale: o „microlege” care ar prelua „diverse elemente” din EMFA ar adăuga încă un strat peste un cadru legislativ deja încărcat.

În argumentația lui, justificarea pentru o abordare „transversală” în media pleacă dintr-un dezechilibru intern:

• audiovizualul ar fi „ultra și prea stufos reglementat”,

• presa scrisă ar funcționa „fără reglementări”,

• iar zona platformelor/rețelelor sociale complică suplimentar ecosistemul.

Ministrul culturii invocă, de asemenea, diferența dintre principiile constituționale (libertatea de expresie, libertatea de creație etc.) și instrumentele concrete de la „baza piramidei legislative”, despre care afirmă că lipsesc sau nu creează o legătură coerentă cu „vârful”.

Repere factuale despre EMFA, relevante pentru un eventual Cod media

EMFA este Regulamentul (UE) 2024/1083, care stabilește un cadru comun pentru serviciile media în piața internă a UE.

Două repere sunt importante pentru discuția despre alinierea națională:

• EMFA se aplică, în ansamblu, din 8 august 2025, cu unele termene etapizate pentru articole specifice.

• Fiind regulament, este direct aplicabil în statele membre, dar aplicarea efectivă presupune și măsuri interne (proceduri, desemnări, mecanisme instituționale) pentru a funcționa în practică.

În dialogul nostru, András Demeter folosește 8 august ca reper de „termen general” și afirmă că nu doar România se confruntă cu întârzieri în integrarea EMFA în practică.

Punctul sensibil pentru serviciile publice media: Articolul 5

Pentru zona media de serviciu public, un reper esențial din EMFA este Articolul 5, care stabilește garanții pentru funcționarea independentă a furnizorilor de servicii media de serviciu public. Textul include cerințe privind independența editorială și funcțională, proceduri pentru numirea/demiterea conducerii și principii privind finanțarea (transparență, criterii obiective, predictibilitate).

În această cheie, ideea unui Cod media, așa cum o formulează ministrul culturii (coerență, transversalitate, reducerea dezechilibrelor de reglementare), intră într-o zonă unde EMFA are prevederi explicite și unde orice rearanjare legislativă va fi, inevitabil, evaluată prin criterii europene de independență și guvernanță.

Codul media apare ca un concept-umbrelă în cadrul unui proiect mai larg de armonizare. Dincolo de anunțul de intenție, trei elemente devin decisive:

1. Domeniul de aplicare: ce intră în Cod (doar „media” în sens tradițional sau și relația cu platformele/distribuția digitală, transparență, proprietate, publicitate de stat).

2. Arhitectura instituțională: cine aplică și controlează, și cum se evită suprapuneri cu reglementările existente (în special în zona audiovizualului).

3. Realizarea punții EMFA–cadru național: ce mecanisme concrete transpun în practică standardele EMFA, inclusiv cele care vizează funcționarea independentă a serviciilor publice media.

În forma prezentată la Serviciul de noapte, propunerea ministrului așază „codul media” în mijlocul unui demers de sistem: o încercare de a lega libertățile constituționale și realitatea media contemporană de un cadru coerent, într-un moment în care EMFA este deja aplicabil la nivel european.

Dacă vrei să afli ce alte teme am abordat în dialogul cu ministrul culturii, dă play: